MIRCEA CĂRTĂRESCU NOSTALGIA PROLOG Deschid cartea, cartea geme, Caut vremea, nu e vreme. TUDOR ARGHEZI RULETISTUL Dăruieste, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani si nici un viitor pe pămînt. Notez aici (pentru ce?) aceste versuri din...
More
MIRCEA CĂRTĂRESCU NOSTALGIA PROLOG Deschid cartea, cartea geme, Caut vremea, nu e vreme. TUDOR ARGHEZI RULETISTUL Dăruieste, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani si nici un viitor pe pămînt. Notez aici (pentru ce?) aceste versuri din Eliot. În orice caz nu ca posibil motto pentru vreuna din cărţile mele, pentru că n-am să mai scriu niciodată nimic. Iar dacă totuşi scriu rîndurile astea, nu le consider nici pe departe literatură. Am scris destulă literatură, vreme de vreo şaizeci de ani nu am făcut decît asta, dar să-mi îngădui acum, la sfîrşitul sfîrşitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vîrsta de treizeci de ani nu a fost decît o penibilă impostura. Sînt sătul să mai scriu fără speranţa că mă voi putea vreodată depăşi, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, pînă la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut să spun despre mine totul, absolut totul. Dar cu atît mai amară a fost iluzia, căci literatur
Less
