Casa somnului Jonathan Coe TREZIA Era ultima lor ceartă, măcar asta era clar. Dar deşi o anticipa de zile, sau poate chiar de luni în şir, nimic nu reuşi să domolească valul de mînie şi indignare care creştea acum în el. Greşeala fusese a ei, însă refuzase...
More
Casa somnului Jonathan Coe TREZIA Era ultima lor ceartă, măcar asta era clar. Dar deşi o anticipa de zile, sau poate chiar de luni în şir, nimic nu reuşi să domolească valul de mînie şi indignare care creştea acum în el. Greşeala fusese a ei, însă refuzase s-o recunoască. Fiecare argument pe care încercase să-l avanseze, fiecare tentativă de adoptare a unei atitudini conciliatoare şi rezonabile fusese distorsionată, răstălmăcită şi întoarsă împotriva lui. Cum îndrăznea să aducă vorba de seara cu desăvîrşire nevinovată pe care o petrecuse la The Half Moon cu Jennifer? Cum îndrăznea să spună că darul de la el era „jalnic" şi să susţină că i se păruse „prefăcut" cînd i-l înmînase? Şi cum Dumnezeu îndrăznea să pomenească de mama lui - de maică-sa, nici mai mult, nici mai puţin - şi să-l acuze că o vedea prea des? Ca şi cum ar fi făcut un comentariu la adresa maturităţii şi chiar a masculinităţii lui... Îşi aţinti privirea undeva în faţă, fără să vadă ceva anume şi fără să ţină seama unde s
Less