Grigore Băjenaru Cişmigiu & Comp. CAPITOLUL I GAUDEAMUS IGITUR! O, cum mai înfioară vîntul frunzele copacilor din Cişmigiu! Parcă e acelaşi freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, cînd rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineţii, pe aleile mai...
More
Grigore Băjenaru Cişmigiu & Comp. CAPITOLUL I GAUDEAMUS IGITUR! O, cum mai înfioară vîntul frunzele copacilor din Cişmigiu! Parcă e acelaşi freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, cînd rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineţii, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreţi! Şi ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foşnesc parcă mai puternic şi mai nostalgic decît cele încă verzi... Poate unde ştiu că sfîrşitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a parcului, toţi copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viaţa de o clipă a unui efemer vegetal şi, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aştern covor moale sub paşii întîrziaţi ai trecătorului plictisit de banalul vieţii cotidiene! Lacul tremură la fel ca şi atunci; şi la fel îşi leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plîngătoare, ce au surîs cu duioşie la şoaptele îndrăgostiţilor care şi-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci şi jumătate! Pînă la şase, cînd trebuie să ne-ntîlnim, mai am t
Less
